Pot sa zambesc chiar daca imi vine sa
plang, Pot sa rad chiar daca ma simt
gol pe dinauntru, Pot sa simulez
fericirea chiar daca nu am motive,
Insa un singur lucru nu pot sa
fac...
Ce bine ca esti. E o intamplare a
fiintei mele si atunci fericirea
dinlauntrul meu e mai puternica decat
mine, decat oasele mele, pe care mi le
scrasnesti intr-o imbratisare mereu
dureroasa, minunata mereu. Sa stam de
vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce
despart fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand lumea mea
prelunga si in nesfarsire se face
coloana sau altceva mult mai inalt si
mult mai curand. Ce bine ca esti, ce
mirare ca sunt! Doua cantece diferite,
lovindu-se, amestecandu-se, doua culori
ce nu s-au vazut niciodata, una foarte
de jos, intoarsa spre pamant, [...] read all